Băcănia

Băcăniile din colț de stradă din mahalale s-au dezvoltat mai ales în secolul XX, pentru a bloca și descuraja vânzătorii ambulanți, comerțul la ușa casei, care devenea stânjenitor și necontrolabil și perceperea de taxe. Cei care deschideau băcănii în mahalale erau, de regulă, foști băieți de prăvălie la ”magazinele de coloniale” de pe Lipscani sau Calea Victoriei. Aduceau în mahalale sloganul ”Cinstea e sufletul comerțului”, dar și rigoarea impusă de prevederea mai veche a primului primar ales al Capitalei, Barbu Vlădoianu, privind stabilitatea localului, declararea afacerii în cel mult 30 de zile, sub amenințarea unor amenzi usturătoare sau a închiderii băcăniei.

Perioada interbelică este spațiul istoric de extensie al băcăniilor de lux din centrul orașului. Cine dintre bunicii și străbunicii noștri nu ne-au povestit, cu plăcere, despre băcănia lui Teodor Dinischiotu, de lângă Berărie, sau despre magazinele de salamuri delicioase ale Fraților Rochus, sau despre produsele de patiserie ale lui Otto Gagel sau Herdan.

Afișez 1–9 din 51 de rezultate